În ultimele saptamani, m-am intalnit cu sute de locuitori din cartierul Drumul Taberei. Mai toti mi-au vorbit despre problemele cu care se confrunta, probleme pe care administratia locala a Sectorului 6 nu le-a rezolvat de ani de zile, asa cum este santierul continuu de la Piata Moghioros. Dar, poate ca una dintre cele mai importante probleme  despre care mi-au vorbit oamenii este legata de izolarea termica a blocurilor. Este clar ca, in ceea ce ii priveste pe locuitorii din Drumul Taberei, izolarea termica a blocurilor este o necesitate, intrucat cartierul este format, in totalitate, din blocuri construite intre anii 1970 si 1980, exceptandu-le pe cele de la Vasile Milea. 

Pe de alta, este firesc ca oamenii sa-si doreasca termoizolarea locuintelor, in conditiile in care acest lucru le poate reduce factura la incalzire cu pana la 40%. In acest moment, se platesc facturi prea mari la energie din cauza pierderilor de caldura prin peretii blocurilor.

Din discutiile mele cu oamenii, a reiesit insa ca banii sunt cea mai mare problema, cota de 33% ce revine asociatiilor fiind, in continuare, prea mare pentru majoritatea proprietarilor. Trebuie sa gasim solutii pentru a subventiona programul, astfel incat asociatiile de locatari sa suporte o cota cat mai mica de bani pentru izolarea termica a blocurilor.  Altfel, programul va ramane blocat, energia se va pierde in continuare, blocurile noastre vor avea acelasi aspect neingrijit, iar intretinerea va fi la fel de mare.

Stiam cu totii ca Bucurestiul nu este cel mai sigur loc din lume, dar in ultimile zile strazile orasului au devenit un adevarat camp de  lupta.
Din ce in ce mai multe arme pe strazi, din ce in ce mai multe situatii in care armele neletale (pentru care nu este necesar permis) sunt folosite nu pentru autoaparare ci pentru intimidare, amenintare sau rezolvarea unor conflicte personale. Si deja nu mai apar sub protectia intunericului, pe strazile laturalnice ale cartierelor. Deja se arata ziua, la lumina.
Nu mai tarziu de dimineata zilei de astazi, un conflict mai vechi intre doua familii de rromi din zona Soseaua Giurgiu a degenerat in plina strada, in atac fiind utilizate arme asa zis neletale, dar care au condus la ranirea grava a mai multor persoane.
Situatia nu e un unicat. In cursul zilei de ieri, in zona intersectiei de la Razoare, unde in cadrul unui conflict banal inzbucnit intre doi soferi care nu au mai suportat stressul cauzat de traficul din cea mai aglomerata intersectie din Bucuresti, a fost folosita in scop de amenintare o alta asemenea arma neletala. Din fericire,  in acest caz amenintarile au ramas doar la stadiul de vorbe si nu s-a trecut la fapte, iar cei prezenti au fost doar martori si nu au devenit victime.

Bucurestiul trece, incet,  de la injuraturi si amenintari la violenta. In plina strada. Oamenii isi pierd bunatatea, iar zambetul e pierdut de mult. Uitati-va pe strada. Cate zambete vedeti intr-o zi?
De aceea, sustin cu tarie inasprirea conditiilor de procurare cat si de utilizare a acestui tip de arme, care asa cum vedem, desi sunt considerate ca fiind neletale ele pot provoca rani grave utilizate in anumite conditii.
In acest moment potrivit,   Legii 295/2004,  cel care isi cumpara o arma neletala are obligatia ca in termen de 5 zile sa anunte Inspectoratul de Politie in raza caruia isi are domiciliul, pentru a primi un certificat de detinator. Posesorii au obligatia sa ia toate masurile astfel incat sa nu permita accesul persoanelor neautorizate la arme si sa nu existe pericol de vatamare corporala accidentala. Au dreptul sa detina si sa-si achizitioneze astfel de arme toti cetatenii romani care au implinit 18 ani. Acestia trebuie sa faca dovada incadrarii armei in categoria celor neletale in conformitate cu normele de omologare stabilite de lege.
Consider ca aceasta prevedere este mult prea permisiva si da posibilitatea oricui sa obtina o astfel de arma. Mai mult,  asa ajungem ca in plina strada sa ne trezim cu urmariri de masini si cate un ‘’cowboy” care se trezeste sa isi faca singur dreptate.
Bucurestenii au dreptul la liniste, au dreptul la siguranta, au dreptul ca autoritatile locale sa se ingrijeasca mai mult de aspectul protectiei civice. Oare domnul Videanu aflat de evenimentele din aceasta dimineata de pe Soseaua Giurgiuluisau ca de obicei  cand in oras se intampla ceva de competenta autoritatilor locale, dumnealui e plecat in strainatate  sa mai importe niste borduri sau, pur si simplu sa se bronzeze ?

Bucurestiul sau „Micul Paris”, datorita arhitecturii sale cat si bogatei vieti culturale, sociale si economice este una dintre cele mai frumoase capitale europene.
Orasul cu o istorie de peste jumatate de mileniu, timp in care a fost martor la toate marile evenimente istorice, culturale si sociale,  este o combinatie unica de cultura vest europeana si balcanism
Orasul care în anul 1857 era primul din lume unde a fost introdus iluminatul public cu petrol lampant, devine capitala Romaniei în 1862, dezvoltandu-se rapid în toate domeniile: demografic, economic cultural.
Bucurestiul are vechi traditii culturale, prima institutie de învătămant superior, Academia Domnească de la Sfantul Sava, luand fiintă încă din 1694.
In anul 1852 s-a încheiat constructia Teatrului National, pe atunci al treilea din Europa prin proportiile sale si decoratiunile interioare.
In 1864 ia fiintă Universitatea , Conservatorul de Muzică si Declamatiune, în anul 1868 se înfiintează Filarmonica Romană, în 1879 Academia Romană, iar între anii 1886-1888, cu fonduri obtinute din subscriptii publice, se construieste Ateneul Roman.
In Municipiul Bucuresti functionează 45 de muzee din care, Muzeul National de Istorie Naturală Grigore Antipa înfiintat în anul 1908, Muzeul Militar National înfiintat în anul 1914, Muzeul Satului înfiintat în anul 1936 de Prof. Dimitrie Gusti, Muzeul National de Artă deschis în anul 1948 în Casa Golescu, Muzeul de Istorie si Artă al Municipiului Bucuresti adăpostit în Palatul Sutu si redat în circuitul public în 1959, Muzeul Tăranului Roman înfiintat în anul 1990, Muzeul Cotroceni si altele.
Infloritor si important centru cultural, Bucuresti dispune în prezent de patru biblioteci nationale, operă, operetă, trei filarmonici si orchestre simfonice, 15 teatre dramatice, trei teatre de păpusi si marionete, două teatre muzicale si de estradă, două ansambluri artistice, o orchestră populară si un circ cu aproximativ 2500 locuri.

Revolutia din 1821 marcheaza inceputul istoriei moderne a Bucurestiului. La inceputul secolului al XIX-lea, se poate distinge o structura socio-profesionala: mestesugari, negustori, slujbasi in aparatul administrativ, clerici, boieri si slujitori.
Dupa un recensamant din anul 1807, in Bucuresti erau 3523 de pravalii, iar mai tarziu, in anul 1820, sunt consemnate peste 200 de cladiri publice, mai multe piete si gradini publice.
In anul 1830 se infiinteaza “Sfatul Orasenesc” (Administratia Publica Locala de azi) si orasul este impartit in cinci zone (sectoare), iar in 1846 este elaborat de primarie, primul Plan de Cadastru al Bucurestiului.
Prin proclamarea independentei de stat in 1877, Bucurestiul devine capitala Romaniei si, incepand cu aceasta data, cunoaste o puternica dezvoltare economico-sociala. Astfel, recensamantul de la 1878 consemneaza existenta in oras a doua turnatorii de fonta, doua intreprinderi de obiecte mecanice, 30 de tabacarii si 100 de mori, din care
12 erau antrenate de energia aburului.
In anul 1869 este inaugurata prima linie de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, iar in 1870 este pusa in functiune linia ferata Bucuresti – Ploiesti – Galati – Roman.
Prima gara construita a fost Bucuresti – Filaret (1869), iar apoi s-a construit gara Targoviste (1870), care ulterior a fost denumita Gara de Nord.
Bucurestiul a constituit in aceasta perioada si principalul centru comercial al tarii, primele institutii aparand in Capitala: Camera de Comert si Industrie (1858), Bursa de Valori Bucuresti (1881), Banca Nationala a Romaniei (1858). Sfarsitul secolului al XIX-lea marcheaza dezvoltarea relatiilor capitaliste si realizarea unui sistem bancar prin aparitia unor banci noi: Marmorosch Bank, Banca Generala a Romaniei, Banca de Scont, Banca Romaneasca.
Tot in aceasta perioada s-au facut lucrari de rectificare si adancire a albiei raului Dambovita, lucrari pentru alimentarea cu apa potabila a Capitalei prin filtrarea apei Dambovitei. In 1882 a fost inaugurat iluminatul public electric, iar in 1892 a fost construita uzina electrica Grozavesti. Punerea in functiune a uzinei electrice Filaret (1908) a facut posibila in 1894 inaugurarea primei linii de tramvai electric in oras.

Cea mai prospera perioada a Bucurestiului, ca si a intregii tari, a fost perioada interbelica. Devenind capitala statului national unitar roman, Bucurestiul continua sa fie in perioada interbelica principalul centru industrial, comercial si financiar al Romaniei. Procesul de industrializare in aceasta perioada se intensifica, Bucurestiul concentrand in 1938 aproximativ 17% din numarul total de intreprinderi cu pondere importanta in economia tarii, acoperind intreaga gama a industriilor din acea perioada.
Sectorul de stat era reprezentat in aceasta perioada de intreprinderile: Grivita, Pirotehnica Armatei, Societatea Comunala de alimentare cu lapte a Bucurestiului, Abatorul, Atelierul S.T.B. si fabricile de gheata.
In anul 1921 s-a dat in folosinta aeroportul Baneasa, iar in 1931 se infiinteaza Societatea de Transport Aerian “SARTA”, care in 1933 se transforma in “Liniile Aeriene Romane” (LARS) si apartineau statului.
In 1933 se inaugureaza actualul Palat al Telefoanelor, prima centrala telefonica automata functionand inca din 1927.
Apar banci noi: Banca Chrissoveloni (1920), Banca Comerciala Italiana si Banca franco-romana (1921).Dupa planul de sistematizare din februarie 1926, Bucurestiul a fost impartit din punct de vedere administrativ, intr-o zona centrala si o zona periferica .
Zona centrala avea patru sectoare , fiecare dintre ele avand un consiliu local. Zona periferica a fost constituita din restul teritoriului pana la limita forturilor. Comunele cuprinse in aceasta zona au primit statutul de comunitati suburbane. Interesele generale ale orasului si ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri alesi, 24 consilieri numiti si pana la 7 consilieri cooptati. Conducerea administratiei era asigurata de Primarul General, ales de consiliu.
Intre anii 1918-1940, Bucurestiul a avut zece primari, unii dintre ei jucand un rol important: Emil Costinescu, Anibal Teodorescu, Dem I. Dobrescu, Alex. Donescu.
Intrarea Romaniei in razboi, in anul 1941, aduce Bucurestiului o perioada grea, bombardamentele trupelor aliate provocand distrugeri multor cladiri, unele de importanta istorica, altele obiective industriale.

Instaurarea dupa al doilea Razboi Mondial a puterii populare creeaza conditiile aparitiei dictaturii comuniste care s-a mentinut pana in decembrie 1989. Pentru o perioada de aproape 50 de ani, democratia si economia de piata au disparut in Romania. Multe din metodele aplicate atat in domeniul economic, cat si social au fost imprumutate de la fosta Uniune Sovietica, netinandu-se cont de specificul tarii si al Capitalei.
Prin nationalizarea principalelor ramuri industriale, regimul comunist si-a oferit mijloacele pentru a reconstrui si dezvolta orasul.
In acesti 50 de ani au fost construite, multe unitati industriale noi, blocuri de apartamente si multe edificii cu caracter socio-cultural. Au aparut “gigantii industriali” si miile de apartamente “tip cutie de chibrituri”.
Un rol deosebit in aceasta perioada in economia orasului, l-a avut industria de constructii-montaj, numarul de salariati crescand de la 39.700 in 1950 la peste 97.000 in 1983.
Avand in vedere ca pana in 1950, principalele ramuri industriale dezvoltate in Bucuresti, erau industria usoara si alimentara (57.9%), industria chimica (24.1%),in 1982, chimia reprezenta 55 % din totalul structurii industriale. Ritmul mediu anual de crestere al sectorului industrial a fost enorm si a implicat costuri uriase, asigurand astfel suprematia capitalei din punct de vedere al productiei.
Pe langa intreprinderile nationalizate in 1948 (Lemaitre devenit Timpuri Noi, Malaxa a devenit 23 August) , au fost infiintate noi intreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera). Un rol foarte important in dezvoltarea economica a orasului l-au jucat constructiile.
Pe langa crearea marilor platforme industriale inainte de 1989, numarul blocurilor de locuinte a crescut astfel incat, daca intre 1945 - 1964 au fost construite 80641 apartamente, numarul acestora a crescut la 446100 apartamente intre anii 1965 si 1984.
S-au format noi cartiere ca: Titan - Balta Alba cu 90000 apartamente, Drumul Taberei cu 63000 apartamente, Berceni cu 70000 apartamente, Militari cu 40000 apartamente. Blocurile erau din beton, prost finisate ,oferind spatiu minim de locuit si fara sa asigure cele mai simple standarde de confort.
Recensamantul din 1992 (trei ani de la caderea comunismului) inregistra in Bucuresti un numar de 109194 blocuri cu 760751 apartamente si un total de 1803635 camere, ceea ce inseamna o suprafata de peste 46.1 milioane metri patrati de locuinta (34.3 metri patrati pe apartament).

Evenimentele din decembrie 1989 aduc modificari profunde in economia Capitalei, atat din punct de vedere structural (descentralizarea si forma proprietatii) cat si al dinamicii sale.
In 1993, trei ani dupa caderea regimului comunist (1989), in Bucuresti se concentrau 12.7% din populatia activa a tarii cuprinzand 385 societati mijlocii cu o medie de 1000 angajati. Societatile cu mai mult de 5000 de salariati reprezentau la acel moment numai 1.8% din total.
Astazi, Bucuresti este principalul centru politico - administrativ al tarii, aici aflandu-se presedentia, parlamentul, guvernul, sediile centrale ale celor mai multe partide politice, institutii culturale si de invatamant, institutii financiare, comerciale, banci.

Anul 2008 este unul de mare importanta pentru pentru “Micul Paris”, orasul cu o istorie mai mare de jumatate de mileniu, fiind gazda unuia dintre cele mai importante evenimente de pe planeta : Summitul NATO.

Administrarea condominiilor este unul dintre cele mai importante aspecte ale administratiei publice bucurestene.
Probabil cea mai importanta problema cu care se confrunta cetatenii, mai ales in aceasta perioada, este valoarea facturii la intretinere. Aceasta poate fi diminuata prin diferite masuri pe care autoritatile locale pot sa le adopte.
Personal consider ca fiecare asociatie de propietari poate fi oraganizata si poate functiona ca o mica primarie.

Cu siguranta, autoritatea locala trebuie sa asigure un sprijin puternic asociatiilor de propietari, sprijin care sa se concrertizeze intr-un ansamblu de masuri care sa cuprinda:
- indrumarea si sprijinirea proprietarilor individuali si a asociatiilor de locatari pentru a se constitui in asociatii de proprietari, precum si consilierea persoanelor fizice sau juridice pentru obtinerea atestatului privind calitatea de administrator de imobil;
-reabilitarea termica a unor cladiri de locuit multietajate;
- verificarea regimului domicilierii a persoanelor din cadrul asociatiilor de proprietari si punerea in legalitate a celor care locuiesc fara forme legale;
- sprijinirea asociatiilor de proprietari pentru indeplinirea obligatiilor legale ce le revin asupra proprietatii comune;
- mentinerea unei legaturi permanente cu membrii asociatiilor de proprietari, in vederea solutionarii cazurilor sociale, prevenirii abandonului familial si combaterii actelor de violenta in familie; asigurarea si mentinerea ordinii si linistii publice in zonele limitrofe asociatiilor de proprietari.
O problema extrem de importanta asupra careia doresc sa insist este reabilitarea termica a blocurilor.
Reabilitarea termica presupune decopertarea unei cladiri si „anveloparea” ei intr-un strat termoizolant, inlocuirea tamplariei clasice cu ferestre tip termopan si refacerea hidroizolatiei terasei si a subsolului blocului. Conform specialistilor, dupa reabilitarea cladirii, locatarii fac economii de peste 30 la suta la întretinere. In functie de numarul de camere, reabilitarea unui bloc ii costa pe proprietari intre 1.000 si 3.000 de euro pe apartament. Astfel, cetatenii vor plati 33% din totalul reparatiilor, restul este suportat în cote egale de Guvern si de primarii.
Cu toate eforturile facute in acest domeniu pana la acest moment, totusi programul national de reabilitare termica a blocurilor nu functioneaza. Motivul este unul destul de simplu: asociatiile de proprietari nu pot plati partea care le revine din totalul costurilor necesare reabilitarii, inconditiile in care pentru multi locatari nu isi pot permite sumele respective.
Desi problema pare de nerezolvat, exista insa solutii si pentru deblocarea acestei situatii. Astfel, propun ca primaria sa suporte din bugetul local si partea asociatiilor de proprietari. Ulterior, proprietarii apartamentelor ar urma sa restituie suma administratiei locale intr-un anumit interval de timp, sub forma unor rate lunare, sistem ce ar permite proprietarilor de apartamente sa suporte sumele in cauza.
Un alt aspect important este implicarea cetatenilor in solutionarea problemelor condominiale. Datorita faptului ca in general bucuresteanul isi ocupa cea mai mare parte a timpului la serviciu, in trafic sau pentru rezolvarea problemelor persoanle, locatarii blocurilor din Capitala participa din ce in ce mai putin la activitatile legate de bloc si lasa toata responsabilitatea administrarii acestuia reprezentatilor asociatiei. De aceea, consider important ca oamenii sa cunoasca care sunt drepturile si obligatiile celor care se ocupa de blocul in care locuiesc.

Cine este administratorul de bloc?
Poate fi administrator de bloc orice persoana fizica, angajata cu contract individual de munca. Potrivit legii, administratorii trebuie sa fie atestati de catre consiliile locale din raza sectorului de care apartin.

Obligatiile administratorului de bloc
Sa instiinteze locatarii, prin afisare la loc vizibil, asupra modului de stabilire a cheltuielilor curente. Sa controleze personalul angajat pentru diverse activitati gospodaresti. Sa se asigure de efectuarea eficienta a lucrarilor de intretinere si reparatii ale elementelor proprietii comune. Sa verifice contractele de inchiriere dintre asociatia de propietari si persoanele fizice sau juridice care folosesc spatii din propietatea comuna.
Drepturile administratorului de bloc
Sa stabileasca termenii in care se vor realiza serviciile de intretinere si de reparatii curente ale bunurilor aflate in folosinta comuna sau individuala (numai daca aceste activitati perturba folosirea normala a partilor comune). Sa citeasca periodic indexul contoarelor individuale. Sa inspecteze propietatea individuala, in scopul depistarii si eliminarii unor defectiuni aparute la instalatiile de folosinta comuna.

Cum raspunde administratorul pentru faptele sale?
Contaventional, cu amenda de la 200 lei la 2000 lei, pentru neindeplinirea obligatiilor privind siguranta cladirii si functionarea normala a instalatiilor acesteia. Civil, patrimonial, pentru prejudicierea locatarilor. Penal, pentru delapidare, prin insusirea si/sau folosirea de bani, valori ori alte bunuri administrate.

Cine este Presedintele de bloc?
Presedintele este conducatorul executiv al asociatiei de proprietari

Atributiile Presedintelui asociatiei de proprietari:

Verifica respectarea si indeplinirea hotararilor adoptate de adunarea generala, controleaza persoanele care deservesc asociatia de proprietari
Reprezinta asociatia de proprietari in incheierea si derularea contractelor si isi asuma obligatii in numele asociatiei
Avizeaza ordinea de prioritati si planul lucrarilor de intretinere si reparatii ale partilor si instalatiilor comune ale condominiului;
Primeste cererile si reclamatiile de la proprietari si sesizarile administratorului;
Convoaca comitetul executiv trimestrial sau ori de cite ori este nevoie;
Intocmeste ordinea de zi a sedintei comitetului executiv si conduce lucrarile acesteia;
Elibereaza adeverintele necesare proprietarilor care isi instraineaza apartamentele sau spatiile cu alta destinatie decit cea de locuinta, din care sa rezulte daca acestia i-au achitat sau nu au achitat la zi cheltuielile care le revin in cadrul asociatiei de proprietari.

Comisia de cenzori
Adunarea generala a asociatiei de proprietari alege dintre membrii asociatiei de proprietari o comisie de cenzori care va verifica situatia financiara si contabila si va concilia asociatia in ceea ce priveste problemele financiare si statutare. Numarul membrilor comisiei de cenzori, care va fi impar, dar nu mai mic de 3, si durata mandatului acestora se stabilesc la adunarea generala de constituire a asociatiei de proprietari. Membrii comisiei de cenzori nu pot face parte din comitetul executiv si trebuie sa aiba cunostinte in domeniile financiar, economic si/sau juridic. Comisia de cenzori va alege dintre membrii sai un presedinte.
Mandatul membrilor comisiei de cenzori inceteaza inainte de expirarea duratei sale, prin revocare sau in cazul imposibilitatii de a-si continua atributiile.

Comisia de cenzori are urmatoarele atributii:
Verifica indeplinirea conditiilor statutare privind prezenta si votul in adunarile generale ale asociatiei de proprietari;
Verifica executia bugetara, propunerile pentru proiectul bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul urmator si propunerile pentru rectificarea bugetului pentru anul in curs;
Efectueaza controlul preventiv pentru platile cu numerar si urmareste depunerile in contul curent al asociatiei de proprietari ale numerarului ce depaseste plafonul de casa, in cazul in care managementul financiar al asociatiei de proprietari este asigurat de o persoana fizica;
Verifica daca registrele asociatiei de proprietari indeplinesc conditiile legale necesare desfasurarii corespunzatoare a managementului financiar;
Intocmeste, pe baza verificarilor efectuate, si prezinta adunarii generale a asociatiei de proprietari rapoarte asupra activitatii sale si asupra gestiunii asociatiei de proprietari, propunind anual descarcarea de gestiune a comitetului executiv si a celui care asigura managementul condominiului.